CULTIVAREA VITEI DE VIE

1.Procurarea materialului saditor.

Vitele se pot cumpara de la magazine specializate si se recomanda sa procurati intotdeauna cu 3-5% mai multe vite decat este necesar, pentru a le inlocui pe cele care nu se prind.
Vitele pentru plantat trebuie sa fie de buna calitate:
- lungimea portaltoiului sa fie de 38-42 cm;
- sudura in punctul de altoire sa fie perfecta;
- sa aiba cel putin doua radacini principale dispuse simetric in jurul butasului, cu lungimea maxima de 15 cm si grosimea la baza de cel putin 2 mm in diametru;
- sa aiba cel putin o cordita bine dezvoltata pe o lingime de minim 15 cm.

Pentru gradinile din zonele nisipoase se procura pentru plantare vite nealtoite (pe radacini proprii). Se pot cumpara coarde de vita nobila (Vitis vinifera) care se sectioneaza in fragmente de circa 40 cm, extirpandu-li-se ochii de la baza cu un briceag si se planteaza direct in sol. Acesti butasi cu 4-6 ochiuri se pot planta in gropi facute cu ajutorul unui tarus. Acordati-le aceleasi ingrijiri ca si vitelor altoite.

2. Preagatirea terenului.

Mai intai se delimiteaza suprafata locului de plantat, prin tarusi. Terenul respectiv se curata de pietre, radacini, cioturi, etc., se niveleaza daca este cazul si se fertilizeaza cu circa 5 kg de gunoi de grajd la 1 metru patrat sau, cand solul nu este suficient de fertil, cu 0.03 kg de amestec de ingrasamant fosfatic si potasic, la fiecare metru patrat. Toamna, de preferat, se sapa cu cazmaua la 60 cm adancime si se inverseaza straturile de sol.

3. Stabilirea distantelor de plantare.

Distantele de plantare se stabilesc in functie de fertilizatea si vigoarea solului, de inaltimea tulpinii si forma de conducere. Soiurile mai putin viguroase (Chasselas, Muscat de Hamburg - dintre soiurile de masa; Muscat Ottonel si Riesling italian - dintre soiurile de vin) necesita dstante mai mici, iar cele viguroase (Coarna neagra, Afuz-Ali, etc - dintre soiurile de masa; Aligote, Feteasca regala - soiuri de vin) distante mai mari.

Pe terenurile mai bogate, distantele vor fi mai mari. Daca temperatura nu coboara sub -18C si via poate ramane neingropata peste iarna, vitele se pot conduce pe tulpini semiinalte si inalte (70-80 cm pana la 1,5-2 m) si se planteaza la distante mai mari intre randuri (1,8-2,2 m); in zonele unde vita de vie se protejeaza peste iarna iar tulpinile sunt scurte de 10-30 cm, si distantele intre randuri vor fi mai mici, de 1,6-1,8 m.Distantele de plantare sunt mari in cazul conducerii lor in forme inalte care pot ajunge pana la 2,5 m.

Pe rand, distantele dintre vite variaza intre 1 m si 1,2 m, in functie de aceiasi factori.Se insemneaza cu un tarus locul unde urmeaza sa se planteze fiecare vita. In cazul in care randurile se orienteaza paralel cu unul din zidurile casei, intre acesta si primul rand de vita de vie se lasa o distanta de circa 1,5 m. Daca vita de vie se planteaza paralel cu gardul, distanta trebuie sa fie de 75 cm pana la 1 m.


4. Plantarea.

Pregatirea vitelor pentru plantat consta in fasonare si mocirlire. Fasonarea presupune operatia de scurtare a radacinilor de la baza cu circa 10 cm in lungime (restul radacinilor de pe butasi, daca exista, se suprima) si a coditei care este cea mai dezvoltata tot cu 10 cm (4-5 ochi).Mocirlirea consta in introducerea radacinilor fasonate si a bazei portaltoiului intr-o pasta de consistenta smantanii, preparata din apa, balegar proaspat si pamant galben, bine amestecate.Plantarea vitelor se face adesea primavara, mai rar toamna.Gropile in care se planteaza vita de vie trebuie sa fie adanci de circa 40 cm si largi de 30 cm, langa tarus; se scobeste putin pamant si se face un musuroi. Pe terenurile plane, vitele se planteaza cu punctul de altoire la nivelul solului; pe terenurile in panta la 4-5 cm sub nivelul solului si cu 4-5 cm mai sus de nivelul solului la baza pantei. In groapa pregatita, se aseaza vita inspre tarus, cu radacinile rasfirate pe musuroiul din fundul gropii; se acopera 1/3 din groapa cu pamant reavan si se calca bine pamantul, dupa care se adauga 2-3 kg balegar bine putrezit. Se toarna o galeata de apa, daca pamantul nu este jilav si dupa infiltrarea apei se umple groapa cu pamant pana la suprafata. Daca punctul de altoire si cordita nu au fost trecute prin parafina topita se face un musuroi din pamantul reavan, care sa depaseasca varful coditei.Pentru evitarea atacului daunatorilor se presara pe peretele gropii (NU pe radacini) si in pamantul cu care se face musuroiul, insicticide cumparate de la magazinele de produse chimice sau de la centrele specializate in cresterea si ingrijirea plantelor.

Pregatirea si plantarea vitelor nealtoite in terenuri nisipoase se face astfel:

- pe nisipurile solificate si mai subtiri, pregatirea si plantarea vitelor nealtoite se face la fel ca la vitele altoite;
- pentru nisipurile nesolificate si mai groase, pana la 80 cm -1 m, se folosesc vite nealtoite inradacinate lungi de circa 1 m; daca vita este mai scurta, groapa nu se acopera de tot, ci pe masura cresterii lastarilor. Groapa in care se planteaza trebuie sa aiba o adancime de circa 1 m, iar nisipul de la baza se amesteca cu 4-5 kg gunooi de grajd descompus.
- in zona Deltei Dunarii, unde panza freatica este la suprafata (40-60 cm), gropile se fac la 60 cm adancime, 40 cm latime si se planteaza 2 butasi neinradacinati (lungi de circa 60 cm) la o groapa. Unul dintre butasi se aseaza vertical, in dreptul tarusului, se umple groapa pe jumatate cu nisip si se bate bine; al doilea butas se aseaza oblic pe directia randului, cu baza la adancimea de 30 cm, si cu ochiul terminal langa varful primului butas.
- pe nisipurile nesolificate si mai groase (80 cm - 1,5 m), vita nealtoita, inradacinata, se planteaza in gropi lungi de 1,5 m, largi de 80 cm si adanci pana la stratul de pamant. Vitele se fasoneaza normal, dar se lasa 4-6 ochi in pozitii opuse. Nisipul de la baza gropii se amesteca cu 10-15 kg gunoi descompus si se planteaza cate 3 vite la un cuib, la 50 cm distanta una de alta. Dupa prindere, coardele crescute din ochii lasati se vor dirija catre locul unde se vor forma butucii, iar groapa se astupa treptat cu nisip. Plantarea se incheie la 2-3 ani de cand se incepe.
- daca grosimea stratului de nisip depaseste 1,5 m, vitele se planteaza in santuri trapezoidale adanci de 1-4 m si late de 4-5 m, distanta dintre santuri fiind egala cu grosimea stratului de nisip. Nisipul din groapa se amesteca cu gunoi descompus, iar vitele se planteaza in randuri, la 50 cm distanta una de alta. Pe masura ce coardele se dezvolta, in fiecare an, santurile se umplu cu nisip, astfel incat plantarea se termina abia dupa 5-6 ani.